El a ieșit la munte, ca să Se roage; și a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. (Luca 1.2)

   Evanghelistul Luca ne spune că Domnul Isus a petrecut o noapte întreagă în rugăciune înainte de a-i alege pe cei doisprezece apostoli. De ce oare evangheliile spun, în mod repetat, că Isus Se ruga? Să ne amintim cum Isus, Fiul Lui Dumnezeu, S-a smerit când a devenit Om:

   S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de rob, făcându-Se în asemănarea oamenilor. (Filipeni 2.7)

   Ce distanță de neconceput Îl desparte pe Dumnezeu de oameni! Isus era Dumnezeu și a rămas Dumnezeu tot timpul, deși a devenit Om și, ca Om, a acceptat de bunăvoie acea poziție de dependență.

   Unul dintre motivele pentru care Isus S-a rugat intens este acela că, fiind Om, El S-a supus în totul voii lui Dumnezeu. Niciodată El nu a făcut și nu a spus ceva care să fie altfel decât potrivit cu gândul lui Dumnezeu. El a fost prima și singura Persoană care, pe tot parcursul vieții pe pământ, a trăit în ascultare perfectă, de bunăvoie și cu sinceritate:

   Ascultător până la moarte și chiar moarte de cruce (Filipeni 2.8)

   Viața de rugăciune a lui Isus este, cu atât mai mult un exemplu pentru noi. Se cuvine să trăim așa cum a trăit El pe pământ. Pentru a putea face aceasta, trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu. Apoi, în multe pasaje din Biblie, suntem încurajați să ne rugăm în mod regulat.

   Rugăciunea menține și consolidează relația cu Dumnezeu. Ea ne dă ocazia de a încredința în mâna lui Dumnezeu toate îngrijorările noastre și ne ajută să luăm hotărârile corecte, ne protejează de ispite și ne face să fim slujitori folositori lui Dumnezeu în lume.